Munții Baiului 28 - III- 1999

Plecarea are loc la ora 5.39 de acasă.

Se pleacă cu personalul de ora 6.00 . La ora 7.15 am ajuns în Sinaia, iar la 7.40 plec din Gara Sinaia, după ce am așteptat acceleratul de la București să văd dacă cineva cunoscut coboară în Sinaia. Toți mergeau la schi, nimeni cunoscut, așa că, deși starea vremii este deplorabilă (vânt, ploaie, ceață, etc.),

plec spre Piscu Câinelui, unde ajung intr-un timp acceptabil, dar slab totuși căci am ales varianta pe drumul forestier, evitând scurtăturile obositoare care puteau deranja din cauza lipsei mele de antrenament în acest an (asta e prima ieșire la munte în 1999).

Așadar am ajuns la Piscu Câinelui la ora 8.12, aici am făcut câteva poze cu Bucegii, dar care nu cred că vor ieși, căci am avut în aparat un film A-N foarte vechi.

De la Piscu Câinelui am plecat la 8.17, pe drumul marcat din spatele cabanei (punct albastru).Nu mai plouă și asta mă liniștește într-o oarecare măsură cu privire la evoluția vremii.

În schimb mă neliniștește condiția fizică, neașteptat de slabă. Merg destul de greu și simt nevoia să mă opresc la fiecare 10 min. un minut sau două. Până la urmă mă decid să folosesc bețele de schi, pe care le luasem neștiind câtă zăpadă va fi. Parcă totul este altfel odată cu bețele de schi, mă mișc mult mai lejer obosesc mult mai puțin. Cred ca fac minuni chestiile astea dacă știi să le folosești.

La 8.52 trec pe lângă ceea ce eu consider a fi un policandru , într-o poiană foarte aproape de ieșirea în golul alpin. La ora 9.00 trec pe lângă baliza de lemn, mă opresc și încerc iar câteva fotografii către partea sudică a munților Baiului, unde aveam de gând să ajung. Vremea este în continuare urâtă, așa că nu prea stau să admir peisajul, căci nu am ce admira. Urc destul de bine (nu forțez) si la 9.30 trec pe lângă stâna din Piscu Câinelui. La 10.10 sunt pe vârf dar aici ceața este atât de deasă încât nu mă pot orienta , lucru pe care l-am pățit și în august 1998, exact în același loc de data asta am bâjbâit mai puțin si m-am hotărât să merg pe creasta dinspre sud, peste vf. Mierla. Urmez traseul pe drumul forestier, la est de creasta, cu 10-15 m. de aceasta. Dar la un moment dat, chiar sub vf. Mierla drumul pare sa coboare prea mult si eu decid sa urc in creastă. Dar aici ceața și lipsa oricărui indiciu mă împiedică să mă orientez. Cobor o porțiune pe poteca slab conturată pe lângă niște stâlpi de lemn, potecă ce coboară (cred 90%) spre Posada. Dar intrucit mai era mult timp, decid sa revin in drumul forestier, si să continui drumul pe creastă. Numai ca drumul forestier e de negăsit in ceață, si pierd mai mult de jumătate de oră încercând să vad ceva la o distanță mai mare de 10 m.

Oricum, sunt subiectul unor iluzii optice de un efect formidabil....un grup de copaci pe care-l vad la 150 m. de mine, era de fapt un buștean la 10 m. in fața mea. Cu mult noroc, in momentul in care vreau sa renunț la a mai cauta drumul de creastă vad o culme pe care incec sa cobor, deși inițial mi se păruse că se coboară cam mult. Găsesc în curând si drumul forestier pe care merg pina in Secaria. Pe drum o alta iluzie optica care mă distrează....un stâlp de marcaj (în imaginația mea) era de fapt un simplu fir de mărăcine de 15 (!) cm.

La 12. 40 ajung in Secăria, după ce am mai încercat câteva poze mai sus de sat, cu diferite diafragme si timpi de expunere (5.6-4, 1/60 1/125).

Admir satul de sus, pare superb, parca sunt într-o poveste, asta si datorita ceții destul de persistente mai sus de sat.

 

In sat am un accindent stupid, alunec pe frunze si mă lovesc la gură de bățul de schi . Prin sat merg pe drumul nou, dar pe care totuși este un noroi insuportabil uneori. Dar și noroiul face parte din farmecul satului, nu-i așa ?

După o ora de mers prin sat, numai prin noroi, poposesc, la 13.45 la barul Liliacul alb. O bere "Silva" 5000 încheie o excursie frumoasă in ciuda vremii câinești. La 15.20 plecam din Secăria (eu si ATTA) cu o rată si cu 6.000 mai putin (biletul). Biletul la tren e luat in ultimul moment din Comarnic și costa 3.800 pina la Ploiesti, dar ce conteaza asta, reținem doar senzatia de pe creastă când nu vezi nimic in jur, viscolul, noroiul , ploia, ninsoarea, etc.

    Autorul acestor pagini, Radu Cernea,  poate  fi contactat pe adresa de e-mail : r_cernea@yahoo.com.
Puteti vizita aceste pagini la una din adresele
http://munte.20m.com
sau http://members.nbci.com/_XMCM/rommountain/Index.html
sau http://raducernea.20m.com
    Orice copiere a acestei pagini este permisã doar în condițiile obtinerii prealabile a acordului autorului, ca si a pãstrãrii integritãtii continutului, inclusiv a acestui post scriptum.