Bucegi, 10 iulie 1999

	Sign In Sign-Up

Bucegi, 10 iulie 1999

Plecarea cu personalul de 5.10 din Pl. Sud, cu Vlad.

Ajungem in Busteni la 6.45, iar la 8.00 suntem in Poiana Costilei, de unde trebuie sa cautam poteca ce urca spre Hornul Pamantos. Eu , care mai urcasem pe acea poteca vara, nu reusesc, din pacate, sa identific locul de unde incepe si dupa cautari indelungate prin padure, nu ne ramine decit sa urcam paralel cu poteca, sperind ca apoi sa o intilnim. Se pare ca este undeva la stanga dupa primul stalp de marcaj intalnit, dar e si asa destul de greu de idetificat. Asa ca prindem a urca prin hatis, apoi pe un valcel care nu stim unde iese, dar pina la urma iesim exact in saua de la buza Hornului Pamantos, la 8.40 , dar nu coborim pe horn, ci pe o fata alaturata, pentru ca in 5 min. sa fim in V. Coltilor, unul din obiectivele noastre pentru acea zi.
Vremea este frumoasa, asa ca prindem, a urca pe V. Coltilor. Totul decurge bine, trecem destul de bine peste saritori, admiram o capra neagra care face niste salturi f. frumoase pe stinci si la 10.15 suntem in Strunga Coltilor, unde facem un scurt popas pentru a admira peretele Costilei. Apoi eu urc pe Coltul Galbinelelor, iar Vlad, din cauza problemelor pe care le are cu genunchiul drept, ma asteapta jos in Strunga Coltilor. Escalada mea pe Colt, desi dificila si riscanta, decurge totusi bine, asa ca in 15 min. sunt din nou in strunga, pentru ca la apoi sa coborim pe hornul coltilor, una din etapele dificile ale ascensiunii noastre din acea zi.

Rucsacii sunt lasati cu cordelina pina mai jos (10-11 m.) apoi coborim si noi cu grija caci hornul este destul de ciudat ( greu de facut ramonaj in el, prize putine si mici).

Odata ajunsi in valea Galbinelelor ne permitem inca un scurt popas, pentru a identifica Coltul Strungii, Coltul Galbinelelor, Strunga cu bolovan, Hotel Galbinele, etc. Urmeaza sa urcam pe Hornul Coamei, care de jos pare fioros, ingust, vertical aproape imposibil de facut de catre noi. Chair ne uitam daca stim noi bine ca este de gradul de dificutate 1 B. Dar la 11.10 plecam pe Hornul Coamei, caci in cartile pe care le avem cu noi (W. Kargel si E. Cristea) se da ca grad de dificultate 1B, deci nu poate fi mult mai greu decit V.Coltilor, pe care o facusem destul de usor.

Intr-adevar, Hornul Coamei este putin mai dificil decit V.Coltilor, si asta din cauza numarului mare de saritori , care se succed fara portiuni drepte intre ele , unde sa te poti odihni. Imediat dupa escaladarea unei saritori urmeaza urmatoarea, s.a.m.d., dar in asta consta insasi frumusetea ascensiunii. Vremea tine in continuare cu noi , asa ca nu ne facem probleme. La saritoarea cu fereastra credem ca mai este destul de putin pina la capatul hornului, dar eram abia la jumatate. Din fericire genunchiul lui Vlad nu face probleme mari, asa ca putem urca destul de bine, pentru ca la 12.25 sa ajungem in creasta Costila-Galbinele, foarte aproape de Braul Mare al Costilei.
Aici ne intimpina un soare de zile mari si profitam pentru a manca , a admira crucea, care se vede frumos de aici, creasta Morarului, V. Costilei, creasta V. Albe, Omul (cabana, statia meteo, care se vad f. frumos, fiind unul din putinele locuri de unde se vede Vf. Omul). Apoi facem plaja pe creata Costila-Galbinele, iar la 13.15 plecam pe briul mare al Costilei , cu ideea de a ajunge in platou , apoi la Omu, si de acolo sa coboram pe V. Gaura.

Mergem destul de putin (20 min. ) pe Briul mare al Costilei, apoi , dupa ce am depasit V. Scorusilor, urcam pe V. Malinului, ocolind zapada care era aici din abundenta.

La 14.00 suntem pe platou, exact lânga releul de televiziune de la Costila, lânga care nu am fost niciodata atit de aproape. Din nefericire genunchiul lui vlad si oboseala acumulata nu ne mai permit coborirea pe V. Gaura, spre Bran, asa ca, vazând tractorul care pleaca de la releul Costila, ne bate gindul sa coborâm cu el pâna la Sinaia. Dar ne ocoleste, si noi vom merge la crucea de pe Caraiman, trecind pe lânga V.Alba, pe unde nu ne aventuram sa coborâm, deoarece banuim ca mai jos este zapada, desi in portiunea superioara nu se vede nici un petic de zapada. Pe platou, ca de obicei, lume multa, pestrita si stressanta. La cruce: aglomeratie, încercam sa identificam hornurile din V.Seaca a Caraimanului, apoi vedem un domn si o femeie care urcasera pe Vâlcelul Mortului (banuim noi), le ies în intimpinare (urcasera intr-adevar pe Vilcelul Mortului, venind din v. Lui Zangur). Sunt din Brasov si venisera special pentru a admira flora Bucegilor; ne arata si noua florile precum :

Singele voinicului - cea mai rara floare din bucegi (mai rara decit Floarea de Colt), si cu miros de vanilie, in cele doua varietati: Negritella nigra si negritella rhodee;

pe care o mai puteti vedea aici si aici, varianta chiar neagra, dar si aici, cu o descriere mai completa

Saxifraga, cu sute de varietati si cu o inflorescenta de la dimensiunile unei gamalii de ac - alba si f. des intilnita;

Clopotelul (Campanula)- gri, dar si alb (mai rar);

Pinguicola - o floare albastru inchis, mica, insectifera;

Ochiul Sarpelui;

Vulturica (hieracium transsilvanicum) - o floare portocalie inconfundabila;

Floarea bondarului - albastru;

Gentiana - albastru f. inchis;

Piciorul cocosului- o floare galbena in mai multe varietati, des intilnita;

Garofita pitica - Bucegensis - endemism al Bucegilor, cu 2-3 dungi albe pe petale;

Etc.

Am mers impreuna pina in Busteni si mi-am imbunatatit evident cunostintele (nule pina atunci) despre minunata lume a florilor.

De la cruce am mers la Caraiman pe Briul Caraimanului, apoi am coborit pe V. Jepilor, pe sub telecabina.

Eu am mai mers 10 min. pe briul portitei, pentru a vedea cum se prezinta briul , atit cit puteam .

Am mers incet (plimbare), asa ca la 18.50 am ajuns în Busteni.

Dupa o bere la "pierde trenul" si o scurta discutie cu cele 3 fete de la Teologie Ortodoxa cu care ne intilnisem pe platou, la inrarea pe V. Alba, (ele au coborit pe V. Cerbului), am luat personalul de 20.50 pt. Ploiesti Sud.

P.S. : Coborirea de pe Umarul Galbinele se poate face direct in strunga Coltilor, la liber si fara riscuri mari, iar urcarea mi s-a parut acceptabila dintr-un loc situat 5 m. mai jos de strunga efectiva, pe fata dinspre V. Galbinelelor. Este riscant si trebuie avut grija la prizele destul de mici, dar merita din plin.

Autorul acestor pagini, Radu Cernea, poate fi contactat pe adresa de e-mail : r_cernea@yahoo.com.
Puteti vizita aceste pagini la una din adresele
http://munte.20m.com
sau http://members.nbci.com/_XMCM/rommountain/Index.html
sau http://raducernea.20m.com
Orice copiere a acestei pagini este permisã doar în condittiile obtinerii prealabile a acordului autorului, ca si a pãstrãrii integritãtii continutului, inclusiv a acestui post scriptum.