Morar, 7 noiembrie 1999

Este poate ultima duminica in care am ocazia unei zile senine fara zapada, asa ca trebuie sa profit si sa merg in Bucegi. Auzisem ca Ica Giurgiu va merge undeva in Bucegi, stiu si trenul, asa ca la 8.00 sunt in Gara de V din Ploiesti, asteptand personalul de 7.40 din Bucuresti, 8.29 Ploiesti.

Si de data asta am reusit sa ocolesc scarbosii de la RATP, care nu iti permit sa urci cu rucsacul in autobuz, sau, mai bine zis, te lasa dar iti dau amenda pt. chestia asta. Am venit cu un personal din Ploiesti Sud.

Intrucit mai era 1/2 h pina la plecarea trenului meu pornesc sa caut baterii pt. lanterna dar nicaieri nu aveam baterii R14. Vreau sa renunt, dar oricum nu aveam ce face, asa ca mai incerc si la magazinul de la parterul blocurilor. Din fericire aici am gasit. Apoi am cumparat din gara o ciocolata (cea mai ieftina - 5000 lei). In curind a venit si trenul, ma urc la primul vagon unde ar fi trebuit sa fie Ica Giurgiu, dar acesta este vagon rezervat elevilor, asa ca ma astept sa fie in al doilea vagon. Dar nu este nici aici. In schimb aici ma intilnesc cu cei de la "Floare de Colt" (Radu Stancescu & co). Ica nu este in trenul acesta , asa ca ramin cu baietii de la "Floare de Colt", iar pina la urma renunt la ideea de a merge in Piatra Mare cu Radu Stancescu, ci decid sa urc cu Andrei, pe care-l vazusem la proiectia de diapozitive din acea saptamina, cu prietena lui si cu inca un tip , pe V.Comorilor, din Morar.

Coborim la Busteni, bucurosi ca in Bucegi vremea era frumoasa. Incepem sa urcam pe la Gura Diham, urmind ca apoi sa mergem pina in Plaiul Munticelu pe portiunea inferioara a V.Morarului. Ajungem la ora 12 la cantonul forestier (dupa unii observator de lupi) de sub poteca de pe Munticelu. Schimb tricoul transferat fleasca cu un maieu, pantalonii scurti ii prefer pantalonilor de trening in care transpir destul de rau. La 12.30 luam apa de la izvorul de aici, apoi cautam v. Comorilor, mergem spre stinga pe Munticelu si urcam pe primul fir de vale mai clar conturat, ceea ce noi credem a fi Valea Comorilor. La inceput este multa vegetatie, apoi valea se ingusteaza si vegetatia incepe sa lase loc stancariei, mai ales pe firul vaii si pe dreapta geografica a vaii.

Am un prim moment de deruta, cand ajung pe un noroi care aluneca cu mine, apoi avem de-a face cu o saritoare, care se face prin dreapta (la urcare). Prima a urcat Dani, apoi Octavian, eu am asteptat ca ei sa urca pina la un loc de regrupare sigur, am urcat si eu, intr-adevar este dificil dar nu formidabil de greu. Noroc ca am reusit sa dezghet miinile, altfel ar fi fost destul de greu de folosit. Am urcat fara rucsaci, asa ca Andrei a ramas jos sa lege rucsacii de cordelina mea si sa ii tragem sus. Am legat intii rucsacul lui Dani, pe care l-am tras relativ usor, dar rucsacul meu, ATTA 80, fiind mai voluminos si mai greu, a fost tras mai greu, in special datorita faptului ca se bloca in surplomba deasupra careia era si trebuia smucit pentru a trece de aceasta. Am tras cu bine toti rucsacii sus, apoi a urcat si Andrei, dupa care am continuat ascensiunea pe firul vaii. Se urca bine, nu sunt saritori, in peretele din stinga (cum urcam) se vad capre negre, eu incerc sa le fotografiez si astfel ramin putin in urma, apoi dam de o saritoare cu ceva gheata pe ea, eu ocolesc, caci nu am chef sa risc nimic, apoi urc pe iarba din dreapta. Ma reintilnesc cu baietii, care urcasera pe firul vaii, dar apoi si ei au renuntat la firul vaii si am continuat sa urcam , pina am intilnit o poretiune cu jnepeni, prin care ne-am strecurat destul de greu. Am ajuns sus intr-o sa, de unde se vede frumos o portiune din morar interesanta si putin umblata. Nu eram linga manusa morarului, cum stiam noi (Kargel) ca iese V.Comorilor, asa ca ne-am orientat rapid si Andrei, care stia masivul a apreciat corect ca suntem pe o culme secundara. O scurta traversare la stinga ne scoate undeva la S de V.Bujorilor, care de aici se vede frumos, pe o portiune destul de mare. Suntem cam la est de Creasta Ascutita, deci undeva in continuarea cresatei Morarului. Urcam in Creasta Morarului prin nordul acesteia. Sus suntem intr-o sa de unde se vede V. Cerbului, Costila, Bucsoiu Mic, dar si Manusa Morarului, cam la 150m . sub noi. Mincam, stam de vorba, facem poze, eu termin filmul din aparat si incerc sa il scot, ocazie cu care il voalez. In schimb al doilea film a fost folosit din plin. Privelistea este minunata, de mult nu vazusem atit de departe din Bucegi. Am vazut foarte clar Ciucasul, pe care niciodata nu-l mai vazusem astfel din Bucegi, descifram Tigaile Mari si vf. Ciucas spre Zaganu. Inspre N. Postavaru, Magura Codlea, Podisul Transilvaniei, care se intinde spectaculos la picioarele noastre, apoi spre E Piatra mare, Baiului, in ultimele planuri se zaresc Orientalii, Siriu, penteleu si inca ceva mai neclar.

Se vede si V. Prahovei, dintr-o perspectiva inedita.Peretele nordic al Costilei este cu zapada, si se distinge clar Briul mare al Costilei, apoi vaile dispre noi, Urzicii, Priponului, Tapului.

Noi ne continuam excursia mergind o mica portiune spre dreapta pe Briul Mare al Morarului (BMM), unde este ceva gheata si zapada inghetata (perete nordic, deh!). Dupa o scurta portiune de mers pe briu se urca destul de abrupt in Briul de Mijloc (15.30?), pe care am continuat excursia pina in V.Cerbului. Briul de mijloc este cel mai putin umblat, dar este totusi foarte clar conturat si se poate parcurge vara fara nici un pericol. Aici am vazut iar multe capre negre si le - am admirat abilitatea de a se cocota pe stinci. Acum sunt intr-adevar negre, deoarece naparlesc. Mergem putin chiar pe la baza stincilor, ocolim mai pe jos coltii, facem poze si admiram Obirsia, virful ocolit, Ceardacul, din nou Costila.

Am ajuns la 16.30 in V. Cerbului, dar in afara de mine nimeni nu se grabeste, vor sa mearga ope intuneric, asa ca stam de vorba imi imbunatatesc cunostintele in ceea ce priveste rocile din Bucegi, pina la urma, la intrarea pe Munticel se intuneca de-a binelea, aprindem lanternele. La inceput lanterna mea a luminat destul de bine, apoi a cedat si ne-am bazat mai mult pe lanterna lui Andrei, care lanterna isi face din plin datoria.

Pe Munticel mi-am pierdut borseta cu toate actele si m-am speriat destul de rau, dar, din fericire, nu a fost nevoie sa ne intoarcem decit vreo 10 -15 m., si am gasit-o in mijocul drumului. Important este ca mi-am dat seama la timp de aceasta.

In Busteni am cautat o cofetarie unde sa stam pina la trenul de 20.02, dar cum nu am gasit nimic care sa intruneasca toate conditiile noastre am stat la "Pierde trenul" , unde Dani si Octavian au luat cite un lichior, eu am baut bere neagra ,iar Andrei bere blonda.

Am fost cred singurul om din trenul acela care a avut bilet. Bineinteles ca nasica nici nu mi-a cerut biletul crezind ca s-a rezolvat.

A fost o zi de o claritate formidabila, mult diferit de ceata holografica ce se formeaza in zilele calduroase de vara.

Gasiti cateva fotografii din aceasta tura in sectiunea "Album Foto" a acestui site.


    Autorul acestor pagini, Radu Cernea,  poate  fi contactat pe adresa de e-mail : r_cernea@yahoo.com.
Puteti vizita aceste pagini la una din adresele
http://munte.20m.com
sau http://www.emunte.tk
sau http://raducernea.20m.com
    Orice copiere a acestei pagini este permisã doar în condittiile obtinerii prealabile a acordului autorului, ca si a pãstrãrii integritãtii continutului, inclusiv a acestui post scriptum.