BUCEGI, 25 SEPTEMBRIE 1999

Valcelul Mortului

Dupa o pauza de mai mult de o luna, de la venirea din Paring, plec cu Vlad intr-o plimbare pe o vale din Bucegi. Obiectivul initial: Valea seaca a Caraimanului (1B), in caz de vreme urita sau alte probleme, urmind a parcurge o parte din Briul Portitei.

Plecam cu trenul de ora 6.00 din Ploiesti Sud, la 7.50 suntem in Busteni, plecam pe str. Fintinii, la indicatiile lui Cotzo. La terminarea strazii astfaltate se continua cu o poteca prin padure, care iese intr-un drum forestier. Prima data l-am urmat catre stinga, dar aici se blocheaza, asadar ne-am intors, am mers pe drumul forestier catre N., am ajuns in alt drum forestier si continuand "la inspiratie", am gasit o pirtie de schi.Am gasit deci destul de usor pirtia de schi Kalinderu si chiar marcajul cruce rosie despre care ne spusese Cotzo. Urcam pe pirtia de schi, Vlad este putin in fata, 10 m., gasesc o prima poteca in stinga cum urci, mergem cam 3 min. pe ea, dar Vlad apreciaza ca nu poate fi asta intrarea in traseul nostru de pe V.Seaca a Caraimanului. Eu aprob si ne intoarcem sa cautam in continuare poteca, ne asteptam la ceva mai mare si mai bine batatorit. Coborim in drumul forestier de la baza pirtiei, de unde se vad si casele la 50 m., mergem spre N pe drum, dar la un moment dat (5 min. de la baza pitiei) dam peste un fir de apa , apreciat corect de Vlad ca fiind V. Alba; ne intoarcem, urcam pe poteca din dreapta pirtiei cum te uiti de jos spre Cruce. Dar nici asta nu pare a fi o poteca bine conturata, desi sunt urme de conserve si ambalaje de guma de mestecat pe ea.

In lipsa de inspiratie, preferam siguranta unui traseu mai scurt, dar mai usor si mai usor de gasit, si anume: Valcelul Mortului.

Coborim repede in busteni, la 9.05 suntem la Silva, la statia de telecabina, urcam destul de repede pe V. Jepilor, pe sub telecabina; spre surprinderea mea nu este prea multa lume in simbata asta pe V.Jepilor, care este mult schimbata in urma ultimelor alunecari de teren din luna trecuta. Ba chiar primii oameni intilniti ne-au si derutat putin, astfel incit am ratacit (pierdut) poteca pt. scurt timp (!!!), ajungind in stinga, pe firul vaii, care in acea zona este, dupa aprecierea mea de gr. 1A, am revenit destul de repede in poteca, pe versantul din stinga (directia vaii(geografica)). La 10.50 am ajuns la intrarea in briul portitei (de remarcat ca binecunoscuta cascada de pe V.Jepilor este acum secata complet). La 11.30 suntem in portita caraimanului, pe care o vad acum pt. prima data 'pe viu', o mai vazusem in fotografii. Este intr-adevar frumoasa, si , tinind cont de accesul facil recomand sa mergeti pina acolo.

Desi am avut impresia ca urcam destul de repede, comparativ cu cei pe linga care am trecut, imi dau seama ca nu ma simt formidabil, este mai mult o oboseala psihica decit una fizica, datorita faptului ca in noaptea dinainte am dormit destul de putin (4 h).

Pe briul Portitei, la jumatatea distantei dintre intrarea pe briu si portita am vazut f, multe capre negre, asa cum nu am vazut niciodata pina atunci. Bineinteles ca fug speriate si nu le pot fotografia.

Mincam, la 5 m. de portita, pt a evita curentul care se formeaza de multe ori aici (acum nu era curent puternic, dar Vlad spune ca in iarna a fost). Deja dupa un ou fiert, o bucata de brinza si o gura de apa ma simt alt om, am un chef nebun de a merge, de a urca, de a face efort, de a ma simti stapin pe mine si pe fortele mele fizice si mentale, de a ma catara pe stinci si de a admira Bucegii, formidabili de fiecare data.

Valcelul Mortului este acum tinta noastra, desi la un moment dat se avansase ideea Hornurilor Vaii Seci a Caraimanului. Din fericire am gasit destul de repede valcelul. Orientativ, se merge cam 10 min. de la Portita Caraimanului, apoi, dupa o f. scurta traversare se trece printre niste jnepeni(2 min prin jnepenis) si se iese mai sus de tancul uriasului, de unde se vede f. frumos creasta Picatura. In acest loc Poteca coteste brusc la stinga, iar valcelul mortului este cea mai din stinga vale care se vede, cu orientare mai mult catre N si din aceasta cauza mai umeda.

Dar asta nu ne-a speriat, trecem pe rind de saritorile care nu ne pun nici un fel de probleme, ca dificultate sunt ceva la nivelul celor de pe V.Coltilor, dar valcelul are 1A din cauza , probabil , a distantei mai scurte.

Una din ultimele saritori, cred ca penultima, care se vede mare si surplombata, pare inaccesibila si noi am ocolit-o prin stinga. Pentru aceasta ocolire se merge putin (25 m) pe un briu care se vede destul de bine conturat si apoi se incearca revenirea in valcel, iar aceasta nu este posibil decit escaladind un fel de creasta mica ce se vede in dreapta, si care iese deasupra saritorii cu pricina. Nu am incercat escaladarea directa a respectivei saritori din cauza vremii, caci devenise destul de noros si nu aveam timp de pierdut, ca si din cauza ca eu aveam emotii in ceea ce priveste niste eventuale crampe musculare la piciorul drept.

Dupa ocolirea respectivei saritori se merge in continuare pe firul vaii, de fapt se si vede unde se termina si asta nu este doar o ruptura de panta care sa ne pacaleasca, ci sus unde se vad ultimele stinci se iese in Muchia Mare A Caraimanului, de fapt latura din stinga a triunghiului care se vede din V.Prahovei (chiar si din tren), cu un virf reprezentat de Crucea De Pe Caraiman si baza la poalele muntelui. Muchia mare este doar parte superiara a acestei laturi, intre cruce si primul colt care se vede mai jos. Noi am iesit asadar intr-o sa unde ne-am odihnit ciolanele si am baut putina apa. Pina aici am facut 40 min. de la intrarea pe Valcelul Mortului. Se vede f. frumos crucea si chiar se aud oamenii de la Cruce. Continuarea in dreapta nu prezinta dificultati, dar trebuie atentie la o coborire de 3 m intr-o strunga, de unde se poate continua in continuare pe creasta (adica Muchia mare ) sau se poate ocoli si se iese in alte 10 min. la Cruce. Noi am preferat sa ocloim o portiune si apoi sa iesim in creasta, la doar citiva m. de Cruce. Este 13.10.

Sus vremea este in continuare inchisa, dar nu prea ne pasa, daca incepe ploaia putem cobori pe oriunde pe un traseu "de pantofari". Dar eu propun sa incercam sa gasim intrarea pe V. Alba; in cele din urma Vlad este de acord, si dupa 30 min. de odihna la Cruce urcam pe Platou sa cautam un stilp de marcaj vechi, linga care incepe V.Alba. din pacate ceata nu se ridica si ne orientam destul de greu, aici ne intilnim cu un tip care cauta acelasi lucru ca si noi , vrem sa renuntam , dar in saua de la stilpul de marcaj cu cutie, mai mergem putin si auzim, apoi vedem oameni urcind pe V.Alba. Stim asadar intrarea pe vale, in dreptul unui mic grohotis, putin mai departe de stilpul de marcaj vechi si cu cutie, spre Omu, la 2 min. de repectivul stilp. Se vede dealtfel si o mica zona inierbata, de unde se formeaza V.Alba. Oamenii care urcau erau de fapt profesori ai mei din anul 3. Imi pare bine sa vad ca urca pe munte. Prindem a cobori pe Vale la 14.30, pe la jumatate apropae de saritoarea cirnului sau chiar pe ea ne intilnim cu teodor Negoita cu inca un tip, se chinuiau sa treaca de saritoare, incercam sa-i ajutam, nu prea reusim, pina la urma au ocolit saritoare cu pricina, noi am pierdut totusi cam 40m., nu e nici o problema asta, important este ca am coborit destul de bine, desi nu-mi plac deloc pietrele care pica pe cel (cei) de jos. Asa era sa-l lovesc pe Vlad, iar Vlad a scapat niste pietre care au cazut 5 m. spre Negoita, care s-a ferit la timp.

Coborim destul de repede si la 16.25 suntem in Poiana "La Verdeata", apoi admiram peretele si circurile V.Albe si o Albisoara,la 14.40 iesim din Poiana coborind catre Plaiu Munticelu dupa care coborim in Busteni, unde ajungem la 17.08 (la Caminul Alpin), iar in gara ajungem la 17.20; trenul tocmai plecase si mergem la o bere la "Pierde Trenu' ". aici ne intilnim cu tipul cu care am cautat pe platou intrarea pe V.Alba, iar la 20.30 ajungem cu bine acasa.