Valea Seaca a Co°tilei

Sâmbătă, 24 august 2002

 

Materiale: o semicoardă pentru asigurare, eventual ham.

                    Dacă se doreste coborârea pe V. Mălinului, este necesară coarda pentru asigurare.


Descriere:

Am ajuns la 8.45 în Bu°teni, cu Bogdan °i Ionut (care este pentru prima data pe o vale alpină nemarcată, de°i mai mersese de multe ori la munte). Mergem pe °oseaua spre  Gura Diham, apoi începem să urcam pe drumul spre Munticelu. Imaginea Bucegilor, pe care nu i-am mai vazut de aproape un an, mă face să mă simt excelent.


Mergem deci pe drumul spre Cab. "Gura Diham", urmând să urcăm spre Poiana Co°tilei. La 9.16 părăsim drumul asfaltat, intrând în pădure. Am întrebat un muncitor daca a plouat în zilele precedente. Mi-a spus ca jos a plouat mult (pe langă Gura Diham) dar că sus n-a plouat.

            Urcăm pe poteca marcată cu bandă galbenă, ajungem dupa o oră de mers, la 10.15, în Poiana Costilei, unde analizăm harta °i privim Co°tila, în fata noastră, încercând să ghicim văile care se văd. Plecăm pe poteca de pe V. Cerbului, părăsind P. Co°tilei la 10.28

            Plecam peste scurt timp pe V. Cerbului, din care °tim ca se urcă pe V. Seacă a Co°tilei. (avem extrase din cartile „Bucegii, turism si alpinism” de Em. Cristea °i din „Drumuri spre culmi” W. Kargel - editia veche). Pe V. Cerbului trecem peste firul unei văi, care se pare că este V. Malinului, apoi zărim clar conturat firul Văii Verzi.

Poteca trece pe V. Cerbului, trecem de V. Mălinului, imediat după ce trecem pe Moraru mai e o vale care se vede clar (aceea e V. Verde), urmeaza o stâncă mareeeeeee, este santinela Văii Cerbului, alături de care „Coltul Prăpădit”, mai mic, nu dă deloc impresia a fi prea prapadit. Urmărim cu privirea firul văii din dreapta (vest) care este chiar V. Seacă a Costilei , tinta noastra din acea zi. Pentru a intra pe vale se traversează V. Cerbului (cobori 5 metri din potecă, până la firul văii). Este ora 10.48. Apoi începi să urci, la început domol, pe panta acoperita cu vegetatie (adica nu e seaca deloc valea asta :p ). Se vede ca e un vâlcel în stânga, nu trebuie să intri pe el (cred). La prima săritoare am ajuns la 11,10. Aceasta nu prezintă dificultati, dar abia acum am realizat ca uitasem semicoarda la ma°ina L Deci am fost foarte „istetz”

Dupa 10 min deci, ajungi la o prima saritoare care "se face" prin stânga, lejer, printr-o escaladă directa de doi metri.

 Apoi înca o săritoare u°oara °i apoi una care pe mine m-a stressat putin.  Se urca în stânga, sunt ni°te brâie de piatră inclinate la 45 de grade, peste care se trece relativ lejer. Brâiele sunt cam asha :   /// J

 de la // urci putin pe verticala 5 metri , apoi traversezi în dreapta încă trei metri °i apoi iar urci pe verticală.  Si abia apoi se iese lejer.

 

Eu m-am stressat ca era cam ud si nu aveam siguranta, dar alte_dati (adica pe alte vai) m-am stressat mult mai rau. Baietii cu care eram cu care am fost au ocolit-o prin dreapta. Camera de filmat a ramas la mine, drept care profit de avantajul pe care il am si pana sa vina ei filmez valea, saritoarea pe  care am trecut, apoi Muntii Baiului si in spate de tot Postavaru.

 

Dupa asta mai urmeaza o saritoare si apoi inca una sau doua care clar nu sunt de 1B. Se vede clar ca n-aveam cum sa le fac "la liber".

E o chestie surplombata (bine stiu, prostie, sa zic 1b pentru un pasaj, ca asta e cotatia pentru tot traseul, in fine erau mai dificile)

 probabil 4 - 4+ in cotatia aia de UIAA sau cum ii zice, nu stiu.  Oricum se ocolesc super lejer prin dreapta, pe pantele cu vegetatie destul de multa. (am gasit fragutze). Revenirea in vale se face deasupra saritorilor acestea urate.  Se poate ocoli prin stanga, sau in continuare prin dreapta (noi am mers pe pantele din stanga). Apoi am revenit in vale intr-un loc de unde Coltul Malinului pare destul de aproape (eu am apreciat la 20-30 de minute, dar este ceva mai mult).

 

Am ajuns la baza Coltului Malinului. Bogdan (care are camera) a luat-o inainte  si am mers dupa el sa-l intoarcem pe unde credeam noi ca este braul cu jnepeni. Apoi am coborat pe braul cu jnepeni. Pentru a gasi mai usor intrarea pe braul cu jnepeni cobori 5 min. (de la baza colutlui malinului), se trece de o grota, care se vede in peretele din stanga. Apoi, pe langa acelasi perete continuam pe o poteca foarte mica si ajungem in „Creasta frumoasa”.

 

-----------------------

 

-- Pe unde am iesit / coborat?

Partea haioasa este ca nu se vede continuarea spre V. Tapului

 se coboara putin pe Creasta Frumoasa (10 metri) apoi pe versant(in stanga) se vede braul.

La 1-2 minute dupa ce intri pe el se vede in stanga (in perete, normal) un piton mic si ruginit

Se traverseaza V. Tapului relativ lejer (noi am urcat cu 20 m inainte pe un mic brau cu 10 metri mai sus de el) ca pe asta este o portiune ingusta si expusa (care in mod normal nu pune pb, dar acum era ud).

 

Pe tap am vazut capre negre (sau tapi ?) care au fugit speriate, cand ne-au simtit prezenta in Creasta Frumoasa.

Apoi am traversat inca o vale (imi scapa, care este aia, cred ca un fir din v. tapului, dupa ce ne-am bagat prin jepi destul de mult)

V urzicii se traverseaza urcand 2 minute pe o saritoare, dincolo de care se vede continuarea braului.

Eu m – am dus sa vad daca se poate trece si kestii d'astea. Baietii au ramas in V. Urzicii, au citit ei ca se poate urca pe pantele laterale din urzica si n-au mai vrut sa treaca.

Eu am incercat sa cobor pe pantele laterale ale Vaii urzicii (dar pe partea cealalta, dinspre vest) si m-am bagat in jepi de data asta urat de tot.

Creasta aia intre V. Urzicii si V. Caprelor este urata d.p.d.v. turistic nu se vede mare lucru pt ca esti printre jepi si te si lupti cu ei

 zic de creasta aia ca am ajuns pe ea pana la urma (voiam sa cobor spre v. caprelor, dar nu vedeam tot si era cam expus)

 in plus, baietii erau intre urzicii si tapului (sau ce-o fi aia) si nu ne mai auzeam, ma gandeam ca ei se stressau pentru mine.

Dupa lupte seculare, care au durat vreo 1,5 h , timp in care a inceput ploaia, am iesit intr-un fir din urzicii (inapoi spre est) pe care am coborat putin, apoi am urcat in creasta dintre urzicii si firul asta secundar. Apoi am coborat iar in firul secundar, am coborat pe el pana la firul principal, apoi am traversat V. Urzicii in dreapta, destul de repede, n-am mers pe ea aproape deloc.

Am traversat mult dreapta spre tapului, aici drumul se bloca.

I-am vazut pe bogdan si ionut mai jos, ei mi-au strigat ca au coborat pe vale, m-am dus spre vale (spre valea urzicii) dar era urat de tot, o saritoare uda si mare(brrr). Se putea cobora in ramonaj cred, dar nu aveam chef de experiente d'astea, mai ales ca jnepenii aia ma cam obosisera si mai si picura asa (plouase putin inainte)

 oricum am traversat iar spre tzap, pe pante destul de abrupte

 si am dat de un valcel pe care am coborat pana in Cerb, dupa ce am depasit 2 saritori relativ lejere chiar la coborare.

Si bineinteles ca am ajuns kiar acolo unde scrie cu vopsea pe bolovan V. Urzicii. Dupa care ne-am intors la Busteni, constatand cu durere defrisarile care au loc mai jos de Poiana costilei L


Asta fu tot, o tura frumoasa, dar obositoare.

 

 


---------------------
Descrierea acestei ture poate fi gasita pe http://munte.20m.com iar copierea continutului acestui site se poate face dupa obtinerea acordului autorului