Valea Seaca a Co°tilei
Sâmbătă, 24 august 2002
Materiale: o semicoardă pentru asigurare, eventual ham.
Dacă se doreste coborârea pe V.
Mălinului, este necesară coarda pentru asigurare.
Am ajuns la 8.45 în Bu°teni, cu Bogdan °i
Ionut (care este pentru prima data pe o vale alpină nemarcată, de°i mai mersese
de multe ori la munte). Mergem pe °oseaua spre
Gura Diham, apoi începem să urcam pe drumul spre Munticelu. Imaginea
Bucegilor, pe care nu i-am mai vazut de aproape un an, mă face să mă simt
excelent.
Urcăm pe poteca
marcată cu bandă galbenă, ajungem dupa o oră de mers, la 10.15, în Poiana Costilei, unde
analizăm harta °i privim Co°tila, în fata noastră, încercând să ghicim văile care se
văd. Plecăm pe poteca de pe V. Cerbului, părăsind P. Co°tilei la 10.28
Plecam peste scurt
timp pe V. Cerbului, din care °tim ca se urcă pe V. Seacă a Co°tilei. (avem
extrase din cartile „Bucegii, turism si alpinism” de Em. Cristea °i din
„Drumuri spre culmi” W. Kargel - editia veche). Pe V. Cerbului trecem peste
firul unei văi, care se pare că este V. Malinului, apoi zărim clar conturat
firul Văii Verzi.
Poteca trece pe V. Cerbului, trecem de V. Mălinului, imediat după ce trecem pe Moraru
mai e o vale care se vede clar (aceea e V. Verde), urmeaza o stâncă mareeeeeee, este santinela Văii
Cerbului, alături de care „Coltul Prăpădit”, mai mic, nu dă deloc impresia a fi
prea prapadit. Urmărim cu privirea firul văii din dreapta (vest) care este
chiar V. Seacă a Costilei , tinta noastra din acea zi. Pentru a intra pe vale
se traversează V. Cerbului (cobori 5 metri din potecă, până la firul văii). Este ora 10.48.
Apoi începi să urci, la început domol, pe panta acoperita cu vegetatie (adica nu
e seaca deloc valea asta :p ). Se vede ca e un vâlcel în stânga, nu trebuie să
intri pe el (cred). La prima săritoare am ajuns la 11,10. Aceasta nu prezintă dificultati,
dar abia acum am realizat ca uitasem semicoarda la
ma°ina L Deci am fost foarte
„istetz”
Dupa 10 min deci, ajungi la o prima saritoare care "se face"
prin stânga, lejer, printr-o escaladă directa de doi metri.
Apoi înca o săritoare u°oara °i
apoi una care pe mine m-a stressat putin.
Se urca în stânga, sunt ni°te brâie de piatră inclinate la 45 de grade,
peste care se trece relativ lejer. Brâiele sunt cam asha : /// J
de la // urci putin pe
verticala 5 metri , apoi traversezi în dreapta încă trei metri °i apoi iar urci pe
verticală. Si abia apoi se iese lejer.
Eu m-am stressat ca era cam ud si nu aveam
siguranta, dar alte_dati (adica pe alte vai) m-am stressat mult mai rau.
Baietii cu care eram cu care am fost au ocolit-o prin dreapta. Camera de filmat
a ramas la mine, drept care profit de avantajul pe care il am si pana sa vina
ei filmez valea, saritoarea pe care am
trecut, apoi Muntii Baiului si in spate de tot Postavaru.
Dupa asta mai urmeaza o
saritoare si apoi inca una sau doua care clar nu sunt de 1B. Se vede clar ca
n-aveam cum sa le fac "la liber".
E o chestie surplombata (bine stiu, prostie, sa
zic 1b pentru un pasaj, ca asta e cotatia pentru tot traseul, in fine erau mai
dificile)
probabil 4
- 4+ in cotatia aia de UIAA sau cum ii zice, nu stiu. Oricum se ocolesc super lejer prin dreapta, pe pantele cu
vegetatie destul de multa. (am gasit fragutze). Revenirea in vale se face
deasupra saritorilor acestea urate. Se
poate ocoli prin stanga, sau in continuare prin dreapta (noi am mers pe pantele
din stanga). Apoi am revenit in vale intr-un loc de unde Coltul Malinului pare
destul de aproape (eu am apreciat la 20-30 de minute, dar este ceva mai mult).
Am ajuns la baza Coltului Malinului. Bogdan
(care are camera) a luat-o inainte si
am mers dupa el sa-l intoarcem pe unde credeam noi ca este braul cu jnepeni. Apoi
am coborat pe braul cu jnepeni. Pentru a gasi mai usor intrarea pe braul cu
jnepeni cobori 5 min. (de la baza colutlui malinului), se trece de o grota, care
se vede in peretele din stanga. Apoi, pe langa acelasi perete continuam pe o
poteca foarte mica si ajungem in „Creasta frumoasa”.
-----------------------
-- Pe unde am iesit / coborat?
Partea haioasa este ca nu se vede continuarea spre
V. Tapului
se coboara
putin pe Creasta Frumoasa (10 metri) apoi pe versant(in stanga) se vede braul.
La 1-2 minute dupa ce intri pe el se vede in
stanga (in perete, normal) un piton mic si ruginit
Se traverseaza V. Tapului relativ lejer (noi am
urcat cu 20 m inainte pe un mic brau cu 10 metri mai sus de el) ca pe asta este
o portiune ingusta si expusa (care in mod normal nu pune pb, dar acum era ud).
Pe tap am vazut capre negre (sau tapi ?) care au
fugit speriate, cand ne-au simtit prezenta in Creasta Frumoasa.
Apoi am traversat inca o vale (imi scapa, care
este aia, cred ca un fir din v. tapului, dupa ce ne-am bagat prin jepi destul
de mult)
V urzicii se traverseaza urcand 2 minute pe o
saritoare, dincolo de care se vede continuarea braului.
Eu m – am dus sa vad daca se poate trece si kestii
d'astea. Baietii au ramas in V. Urzicii, au citit ei ca se poate urca pe
pantele laterale din urzica si n-au mai vrut sa treaca.
Eu am incercat sa cobor pe pantele laterale ale Vaii
urzicii (dar pe partea cealalta, dinspre vest) si m-am bagat in jepi de data
asta urat de tot.
Creasta aia intre V. Urzicii si V. Caprelor este
urata d.p.d.v. turistic nu se vede mare lucru pt ca esti printre jepi si te si
lupti cu ei
zic de
creasta aia ca am ajuns pe ea pana la urma (voiam sa cobor spre v. caprelor,
dar nu vedeam tot si era cam expus)
in plus,
baietii erau intre urzicii si tapului (sau ce-o fi aia) si nu ne mai auzeam, ma
gandeam ca ei se stressau pentru mine.
Dupa lupte seculare, care au durat vreo 1,5 h , timp in care a inceput
ploaia, am iesit intr-un fir din urzicii (inapoi spre est) pe care am coborat
putin, apoi am urcat in creasta dintre urzicii si firul asta secundar. Apoi am
coborat iar in firul secundar, am coborat pe el pana la firul principal, apoi
am traversat V. Urzicii in dreapta, destul de repede, n-am mers pe ea aproape
deloc.
Am traversat mult dreapta spre tapului, aici
drumul se bloca.
I-am vazut pe bogdan si ionut mai jos, ei mi-au
strigat ca au coborat pe vale, m-am dus spre vale (spre valea urzicii) dar era
urat de tot, o saritoare uda si mare(brrr). Se putea cobora in ramonaj cred,
dar nu aveam chef de experiente d'astea, mai ales ca jnepenii aia ma cam
obosisera si mai si picura asa (plouase putin inainte)
oricum am
traversat iar spre tzap, pe pante destul de abrupte
si am dat
de un valcel pe care am coborat pana in Cerb, dupa ce am depasit 2 saritori
relativ lejere chiar la coborare.
Si bineinteles ca am ajuns kiar acolo unde scrie
cu vopsea pe bolovan V. Urzicii. Dupa care ne-am intors la Busteni, constatand
cu durere defrisarile care au loc mai jos de Poiana costilei L
Asta fu tot, o tura frumoasa, dar obositoare.