RARAU - GIUMALAU - Muntii BISTRITEI. CEAHLAU

Am stat la Brosteni la doamna care l-a ingrijit pe Vlad (cand era mic) si a fost minunat

Partea frumoasa a fost ca totul a fost perfect din punct de vedere al cazarii. Doamna ne-a tratat cum putea dumneaei mai bine, ne-a gatit ce-a mai buna mancare pe care o putea face (si facea o mancare extraordinara ca nu degeaba a fost bucatareasa)

Vremea a fost cam “naspa”, caci a plouat mai mult decat ne-am fi asteptat, dar ne-am gasit destule zile frumoase si pentru urcat pe munte.

Am "facut" intr-o singura zi Raraus si Giumalau. Am luat autobuzul din Brosteni pana la Chiril. De aici am inceput sa urcam spre Rarau. Nu ne-am mai dus pe la schit deoarece mergeam sub amenintarea ploii. In chiril am vazut un pui de caprioara in semi-libertate, adica intr-un tarc imens de unde daca era mai mare ar fi putut sari. Am ajuns la Cabana Rarau (1520 m) fara sa ne ploua. Dar vremea era urata si nu am mai mers pe la formele de relief bizare pe care natura le-a creat pe platoul muntilor Rarau. Am urcat doar pe Stanca vulturilor, de unde am admirat “Pietrele Doamnei”, emblema Rarului. Apoi am pornit spre Giumalau pe poteca de creasta Rarau – Giumalau ce leaga cele doua masive si implicit cele doua cabane. Pe drum ne-am intalnit cu nea’ Voicu, geolog si salvamontist, care conducea un grup de turisti francezi.

Am facut aprox. doua ore de la cab. Rarau pana la crucea de pe Giumalau. Am mers cam repede, dar si asta tot datorita amenintarii cu ploaia. In prima portiune a urcarii pe Giumalau eu am intins pasul, dupa care Vlad a vrut sa ma puna la incercare si a ajuns putin inaintea mea pe Giumalau. Aici era un vant de te ingheta. Am facut fotografii, una si cu autodeclansatorul de la Zorki. Am admirat M-tii Bistritei. Se distinge clar creasta acestora si in spate f. putin din Calimani.

Am campat la Zugreni si a doua zi am urcat in M-tii Bistritei pana pe Pietrosul Mare Am trecut de barajul de pe Bistrita si apoi ne-am inscris pe poteca slab conturata care urca spre creasta.

M-tii Bistritei m-au impresionat mult. Prin salbaticie, prin relieful formidabil, asemanator cu al Fagarashului, prin liniste. Nu am petrecut decat o zi aici, dar suficient pentru a-mi dori in continuare sa merg pentru o saptamana in acele locuri. 

O sa revin cu mai multe descrieri (si mai detaliate). Dar acum nu prea am timp (cand am ??) ca am de invatat SQL Server si VB la greu. Partea frumoasa e ca imi si place.

Dupa ce ne-am intors la Brosteni am stat inca putin aici si apoi am fost in Ceahlau. Am mers cum am putut pana in satul Ceahlau, adica mai intai cu un autobuz, apoi cu "ia-ma nene". Din satul Ceahlau am mers pe jos aporape tot drumul pana in statiunea Durau. Un ARO ne-a scutit doar de vreo 3-4 Km din drum. In rest nici o masina nu a vrut sa ne ia.

Aici am urcat din Durau, pe la cascada Duruitoarea, si am campat putin mai jos de cabana Dochia, dupa ce pe drum ne-a prins o ploaie de 5 minute. Am stat putin in cabana, unde era cam galagie, dar oamenii pareau de treaba.

Am urcat in acceeasi seara pe "Ocolasul mare" si pe Toaca. Noaptea a plouat, dar noi nu am avut probleme cu ploaia. Eu am avut mici pb. cu caldura, ca m-am imbracat prea gros si apoi toata noaptea m-am trezit sa dau jos din hainele de pe mine.

A doua zi am coborat pe un drum inedit, pe la cabana "Fantanele". Am ajuns undeva spre coada lacului, nu mai stiu cum se numeste satul . Am coborat aproape tot drumul prin pajisti mioritice de credeai ca esti in povestile cu zane.

Dupa care am mers destul de mult pe jos (spre satul ceahlau). Cand eram aproape epuizati ne-a luat un camion

A fost superb, turele au fost scurte (de cate doua zile, dar deosebit de placute).

In limita timpului, revin cu detalii