Les Bœufs Rouges (3516 m.)

Dupa cum mi-am propus am plecat la munte in week-end-ul asta ! (semnul exclamarii este pentru ca de multe ori imi propun si nu ajung. Vineri seara am plecat la Grenoble; m-a recuperat Benoīt de la gara la 22.00 Ammancat ceva, mi-a spus cam unde o sa mergem a doua zi, am impartit echipamentul. Culcarea la 23.30 (este deja prea tārziu)

Sambata

trezirea la 1.15. Plecat din Grenoble la 1.30. Pe drum am incercat sa dorm, in timp ce Benoīt trebuia sa conduca. Speram sa nu incerca si el sa doarma (la volan :) ). Benoīt imi arata in noapte masivele muntoase care inconjoara Grenoble: Vercors, Ecrins , Belledonne.
Dupa ce am vazut o caprioara si o vulpe, ambele in mijlocul soselei, am ajuns la 3.10 la "La Berard". Echiparea rapid si plecam in 5 minute. Este frig si ma simt nevoit sa pun pe mine pantalonii lungi. Iau si pantalonii de GoreTex+Polartec in rucsac, desi stiu ca fiecare suta de grame conteaza.
Avem de mers 3 ore pana la Ref. Pillat. Primele doua ore este un drum aproape drept,car devine enervant. Din fericirea racoarea noptii ma face sa ma simt bine, reusesc sa nu transpir. Cand imi este foame ma opresc, mananc o banana.
La 6.10 ajungem la ref.Pilatt, unde mai stam putin, lasam niste lucruri (eu n-am lasat decat o sticla cu apa); Benoīt a lasat si niste haine si parca si ceva mancare.
La 7.10 suntem la baza ghetarului de la Pilat, dupa ce coborasem niste scari metalice care fac legatura intre poteca ce vine de la refugiu si ghetar. Crampoanele, piolet, casca, manusile in maini,etc. Benoīt ma ajuta sa strnag crampoanele. Incepem sa urcam pe ghetar, la inceput panta e lejera. Deci nu sunt probleme. Ritmaul este rapid (deja eram putin in intarziere). Trebuie sa fac fata ritmului impus de capul de coarda, Benoīt. Nu avem multe variante, trebuie sa mergeml repede pentru ca intoarcerea pe ghetar va fi periculoasa. Mult mai periculoasa decat urcarea; asta fiindca zapada incepe sa se topeasca, crevasele sa se largeasca si seracurile sa pice. Ma bucur ca pot face fata ritmului. Apoi incepe o panta mai dura, cramponaj putin mai dificil, dar f.rar am folosit varfurile coltarilor. La un moment dat am cerut (si obtinut) o pauza de un minut. Trav ghetarului cred ca a durat 1,5 h.
Inca o pauza se impune inainte de a incepe sa urcam spre Col de Sélé. Asta deoarece de sus coborau niste oameni, deci riscam sa primim pietre in cap.
Apoi catarare.....ceva cam de gradul 1B - 2A la noi (chiar dac nu e f. corect sa folosesc clasificarea asta) catarare pe pietre, urmarind la inceput o bulina albastra (nu ii spun punct albastru pentru ca nu era asemanator cu marcajul standard de la noi). Am mers putin cu coltarii in picioare, apoi am renuntat, am lasat rucsacii pentru o catarare mai usoara. Eu am luat doar aparatul de fotografiat. Am pastrat pe mine hanoracul din Polartec, desi era foarte cald. Benoīt mi-a spus ca este mai bine sa sufar putin de caldura decat de arsuri de la soare. Avand si experienta "Belledonne", am facut asa. Benoīt merge "cap" eu recuperez buclele , carbele, friends fol. pt asigurari. Am urcat pe vf. "Le boeufs rouges"(3516 sau 3515). Catararea pan pe varf nu prezinta mari dificultati, din punct de vedere tehnic, dar caldur incepe sa isi spuna cuvantul. Si lipsa somnului in noaptea precedenta.
De aci se vede totul superb, Alpii din Italia, tot Ecrins, etc. Din pacate nu stam decat 5 minute; trebuia sa coboram repede, ca se topea zapada pe ghetar. Asha ca ne grabim, desi la coborāre unele portiuni au fost ceva mai dificile decat la urcare. Acum merg eu primul, Benoit ma asigura din spate. Totul e OK, ajungem pe la 12.30 la rucsaci, coborm inca putin, punem crampoanele, luam pioletii, incepem cobararea ghetarului, dupa ce Benoit mi-a spus inca o data ce trebuie sa fac daca pic intr-o crevasa. Sa speram ca nu pic totusi ;)

Incepe partea cea mai riscanta (chiar daca nu cea ai dificila): traversarea ghetarului.
Prima portiune este panta abrupta , pe care insa o coboram fara probleme. Mergem cat se poate de repede pentru ca zapada incepea deja sa se inmoaie/topeasca. Eu merg primul, Benoit ma mai ghideaza din cānd īn cānd. Si bineinteles, ma asigura. Facem stanga pentru a evita zona cu crevase multe. Oricum am trecut peste vreo 30 de crevase mici (late de 20-30cm) si peste vreo 10 mari , peste care a trebuit sa sarim. Si in care se putea pica lejer. Asta este riscul cand ghetarul este acoperit cu zapda si aceste crevase nu se vad. Urmeaza o portiune in care Benoīt imi spune ca "pentru urmatorii 50 de metri trebuie sa mergem cat se poate de repede". Recunosc ca pe moment nu am inteles de ce. Dar ma bazez pe experianta lui. Drept care incep sa alerg, Benoīt la inceput cred ca a fost surprins, ca am simtit coarda ca ma tine. Dar apoi a reactrionat si am trecut in alergare pe sub o zona cu seracuri care pot pica in orice moment. Ajungem la 13.45 la scarile de fier care coborau de la ref la ghetar, urcam repede spre ref. Aici ajungem in 5 min. Apoi o leneveala imensa , cu burta la soare si cu ochii la patrumiari. Asta vreo 3 ore. Plecam pe la 5p.m. , incepem lunga coborare spre "La Berard", alte 3 ore de poteca, din care doua pe un drum aproape drept pe car se pierd cam 300 m. (in doua ore) La 19.30 suntem in "La Berard" la masina; Eu raman aici, pentru ca sunt fascinat de Ecrins si vreau sa mai stau inca o zi. Seara am petrecut-o mancand, apoi studiind harta, apoi am facut o baie calda si m-am bagat in pat. Nici acum nu stiu ce m-a facut sa renunt la ideea initiala de a bivuaca, idee pentru care am venit cu sac de dormit si izopren. Cert este ca am petrecut mult timp in mica biserica de aici, in care sunt multe placi in memoria celor rapiti de munte. Noapte am ramas intr-un dormitor al CAF(Clubul Alpin Francez). Initial am intrat sa vad care sunt preturile. Erau 8 € pentru membrii CAF (sau cluburi similare din alte tari).Si 14 pentru ceilalti. Dar tanti de acolo a fost de treaba si mi-a spus ca ma poate primi la pretul de membru CAF. Am dormit bine, caci oboseala acumulata se simtea totusi. A doua zi dimineata, ca sa vedeti cum sunt unii oameni, cand m-am dus sa platesc, dupa ce cu o seara inainte imi spusese ca imi ia 8 €, mi-a spus: "stii am vorbit si cu sotul meu si ne-am gadit sa iti facem cadou gazduirea". I-am multumit, etc, si apoi m-a intrebat: "ce mananci ?"
- Pai care sunt preturile ?
- Pai nu, ca nu costa nimic !! :o - OK, hai la masa.

Duminica

A doua zi ...plimbari lejere pe-acolo, ca sa vad "La Meije".

Am plecat la 10.30 spre ref. Chaterlet. Indicatorul arata 2,3 h, atat am si facut, dar acum chiar nu conta perioada. Totul este superb, cascade pe ambii versanti, torentul care este foarte puternic in apropiere de "La Berard" (alimentat de cascade). La un moment dat vad doua marmote, ma opresc sa le fotogrfiez. La inceput au fugit, si eu am strans aparatul foto, apoi au revenit, m-am putut apropia mult de ele. Le-am urmarit joaca timp de aproape 30 de minute.
Apoi am mers fara multa graba pāna la refugiu.
Am mancat ceva, fotografii cu toate varfurile inconjuratoare si bineinteles cu "La Meije". Am cautat o harta pe peretii refugiului dar nu am gasit.
Dupa care coborarea, fara multa graba, incontinuare cu aparatul foto agatat de gat , vānand subiectele. Am ajuns inapoi exact la ora 15.00 si peste 3 minute eram in masina care avea sa ma aduca inapoi la Lyon.

Sa fiti iubiti !
Radu http://munte.20m.com