|
|
Leaota 19-21 Decembrie 1998 
Plecarea are loc din Ploiesti cu personalul de Târgoviste (pl. la 4.44 din Ploiesti -> 6.45 Targoviste. Andreea, Elena, Dan si Mircea se urca din Bucuresti in personalul de Pietrosita cu plecare la 5.45 din Bucuresti Nord, tren in care ne vom urca si noi dupa o ora de asteptat in gara din Targoviste, in sala de asteptare cu miros puternic de esenta de rrom.
Ajungem la timp (ora 9.00 ) in Fieni si mergem direct la autogara pt. a prinde autobuzul de 9.30 pt. Runcu. Autobuzul nu a binevoit sa circule si a trebuit sa mergem in Runcu dupa o asteptare de o orã, timp in care m-am zgariat la manã pe un perete de un metru de pe marginea drumului, perete pe care am incercat ceva "escaladã", sau mai bine zis bouldering.
Ajungem la ora 11 in Runcu si la ora 11.30 are loc plecarea spre cab. Leaota, pe la cantoanele forestiere de pe marginea drumului forestier pe care se merge aproximativ 2 h.
La iesirea din sat primim sorici de la oamenii care tocmai taiau porcii (trebuie precizat ca niciodatã nu am vazut atatia porci taiati – erau aproape in fiecare curte). Runcu e o comunã cu case si gospodarii tãrãnesti foarte frumoase, cu cãpite de fân în fiecare curte. Splendoarea peisajului a fost amplificatã de zapada foarte curata si de soarele foarte generos cu noi in toate cele trei zile.Am trecut pe langa o foarte frumoasa cascada de gheata, luminata de soare este intr-adevar ceva cum rar se poate vedea.
Pânã la ultimul canton forestier mergem fãrã probleme, admirãm micile cascade de gheatã de pe marginea drumului, Vlad mãnâncâ si cu aceasta ocazie eu renunt la hainele groase ramanand in maieu; era destul de cald , desi era 19 Decembrie. Un tanar chiar ne ia cu o dacia papuc cam 1 Km, asa ca mai scurtam putin din drumul forestier de apropiere. Am vrut sa-i dam sotici, dar cred ca a ras de noi. Sorici era peste tot pe-acolo in acele zile. Bani nu a vrut sa ia.
De la ultimul canton, unde se construieste o bisericã (in 1998), incepe efectiv urcusul. Trebuie avut grijã pentru a nu rata acest canton, care este cu cativa metri mai sus de drum. Ne orientãm destul de usor, caci la o rascruce a drumului renuntam la tendinta de a pastra directia "inainte" si mergem cam. 10 m . spre stanga, dupa care urcam in dreapta pe un drum care de fapt e mai mult o poteca ce dupã 2 - 3 min. ne scoate la bisericuta in constructie (când am vazut-o noi).
De la biserica dupa un popas scurt urcam spre stanga pt. a reveni in poteca ce urca in serpentine pana la cab. Leaota, unde am ajuns la 14.20. Pe drum ne-am intalnit cu cabanierii, care se chinuiau sa repare tractorul cu senile cu care ei coboara pana in drumul forestier, sau eventual pana in Runcu.
Imediat ajunsi la cabana, nu pot sa nu urc pe generatorul eolian de langa cabana (inalt de vreo 18 – 20 m.), de unde privelistea este superba, mai ales pe un timp senin cum am avut noi. Dupa 5 min. urca si Vlad, care-si dã cu parerea asupra localitatilor care se vãd in vale pana departe (recunoastem Fieni si poate Targoviste).
Dupa aceea ajung la cab. Elena & Dan cam la 20 min dupa noi, mâncam, tãiem lemne (pacat ca nu m-ati vazut ciobind butuci cu toporul), facem focul in camera de jos unde am si dormit; la 16.15 plecam in plimbare spre Romanescu (eu , Elena, Dan si Vlad). Dupã aprox. 20 min. de mers prin padure ajungem la stana de sub creasta, de unde Vlad nu vrea sa mai urce in creasta neavand la el plasticii. Peste 10 min. vedem un apus de soare superb peste satele din stanga ( inspre Iezer dupa aprecierea mea). Elena ramane sa fotografiez apusul , Dan face tumbe prin zapada si eu urc inca 10 – 15 min. pana la 20 m. sub cresta , f. aproape de Vf. Romanescu, dar sunt nevoit sa ma intorc, deoarece se intuneca. Pana inapoi la stana ajung f. repede (7-8 min.). ajungem inapoi la cabana odata cu lasarea intunercului; aici cabanierii ne explica ce vedem in vale, si anume luminitele din Pucioasa.
Mancam si ne culcam la ora 18.30 – 19 , caci a doua zi era ziua cea grea,
cu trezirea la ora 3.36 cu ajutorul ceasului meu, pe care mi-a fost lene
sa-l mai potrivesc la alta ora( asa ramasese de dimineata).
ZIUA A DOUA - 20
DECEMBRIE 1998
Ceasul suna intr-adevar la 3.36 si dau trezirea (o trezire a la Marian(un amic cu care am fost in Crai) ), adica batând cu lingura in cana de tabla).
Ne facem bagajele si fãrã a manca plecam la 4.15 spre creasta.
Mergem la lumina lanternelor (pt. mine e superb) pe urmele noastre, fãcute cu o seara inainte. Putin mai sus de stanã vedem localitatile din vale luminate si e intr-adevar o priveliste f. frumoasa.
Cam in locul pana unde fusesem eu in ajun Elena si Dan se hotarasc sa nu mearga tot drumul cu noi, caci Elena se simtea cam rau si decid sa urce in creasta, dupa care sa se intoarca pe lumina la cabana sau eventual sa conboare pe un alt drum. Le las harta care cred ca ii poate ajuta cel mai mult, ne luam "la revedere" si dupa 5 min. noi cei 4 ramasi suntem in creasta la ora 5.45. Sus e un cer senin cu mii de stele, ceea ce anunta inca o zi cu vreme frumoasa, de care trebiue sa profitam. stingem lanternele caci nu prea mai e nevoie de ele. In jurul orei 6.00 suntem putin sub vf. Romanescu, pe care nu urcam , dar pe care avem impresia ca zarim un animal care se misca, mai ales ca auzim si niste zgomote care mie nu-mi plac de loc ( suna a zapada care tinde sa se rupa, desi nici macar nu rasarise soarele). Urcam in saua de dupa vf. Romanescu pt. a evita orice pericol de avalansa si de aici ,dupa un scurt parcurs pe creasta coboram in drumul forestier care se vede destul de bine conturat, drum pe care de altfel vom merge pana sub vf. Leaota (2133). La ora 7.00 luam micul dejun si admiram un rasarit de soare splendid, fascinant, superb, etc. a fost poate cel mai frumos rasarit de soare pe care l-am vazut vreodata (singurul norisor pe care l-am vazut inspre Fieni devine movuliu, apoi rosietic si dupa aceea rosu aprins, un nor atat de rosu cum nu credeam ca voi vedea vreodata-=-= e ca si cum cineva mi-ar fi spus ca a vazut un porc verde sau o vaca mov, intelegeti ?).
Ne continuãm drumul pe sub creastã si dupa cateva mici incidente, printre care o alunecare pe zapada inghetata cu Andreea si ceva crampe musculare care trec destul de repede ajungem la ora 11 sub vf. Leaota, unde admiram Bucegii asa cum nu i-am vazut niciodata. Se vede apraope tot din Bucegi, incepind cu saua Strunga muntele Batrana, doamnele, abruptul vestic, dar si cel estic, cu Furnica si mai ales Costila, care se recunoaste usor dupa releu.
De asemenea se vede Piatra Craiului, cu versantul estic si curmatura pietrei Craiului care separa creasta principala de Piatra Mica; pe creasta Piertrei Craiului se vede putina zapada, dar Piatra Mica e uscata si s-ar fi putut "face" lejer in 1.5 h.
Foarte departe, dar clar, se vad orientalii (cred ca Siriu sau/si Penteleu), f. putin din Ciucas si apoi f. putin din Iezer, in spatele Pietrei Craiului. Privelistea crestei Leaotei in urma pina la Romanescu si spre nord pina in curmatura fiarelor si apoi la est catre saua Strunga nu cred ca mai trebuie descrisa.
Intrucat pana aici am avut nevoie de 6.5 h alegem a doua varianta de coborare, si anume pe Culmea Rateiului in Cantonul Bratei.
La inceput drumul este destul de dificil de gasit, dar pe culmea Rateiului sunt cateva momâi dupa care ne putem ghida. Coborâm pe langa o stana si ajungem în curând la stana din Ratei la ora 13.30, unde facem un popas mai lung pt. refacerea fortelor. Aici intram in stana, o cercetam cu atentie sa vedem daca se poate innopta în ea, mancam si luãm cu noi benzina pe care am gasit-o pt. eventualitatea ca nu vom ajunge la canton si vom fi nevoiti sa înnoptam in padure, varianta nu foarte indepartata de altfel.. De la stanã urcam cam 150 m. pe primul pisc si de aici decidem sa coboram prin padure direct, intrucat drumul era greu de gasit; eu deschid poteca la coborare , dar e destul de greu din cauza brazilor desi si a copacilor cazuti peste care trebuie sa trecem.
Ajungem in curand, dupa o coborare nu prea accentuata la un luminis pe culmea dealului si incepem coborarea in partea cealalta a dealului. In continuare eu deschid poteca, strecurandu-mã printre brazi…curand dam de un izvor abia vizibil pe care il urmam in jos, in ideea ca trebuie sa ne scoatã undeva. Dupã confluenta cu alte cateva izvorase apa devine destul de insemnata si acum am convingerea cã nu se va pierde.
Continuãm coborarea pe malul apei, incercand sa evit pe cat posibil copacii cazuti. In padure se vad numeroase urme de animale, care se strecurau pe sub copacii cazuti. Intrucat noi nu puteam face acelasi lucru trebuia sa gasim diferite modalitati de a trece peste, pe langa, sau pe sub copaci. De cateva ori am incercat sa traversez apa pe copaci, dar am fost derutat de stratul de zapada care nu-mi permitea sa vad cat de subtiri erau copacii. La un moment dat am ramas suspendat cu burta pe un copac picat si orice incercare de a ma misca nu facea decat sa - mi aduca in cap cantitati destul de mari de zapada de pe crengile pomilor. Am reusit sa revin la pozitia bipeda si sa continui coborarea prin rau si pe langa el, refuzand propunerea facuta de Vlad si Mircea de a urca pe culmea dealului, caci consideram inutil.
Dupa eforturi considerabile, timp in care am calcat de doua ori in micile cascade d epe rau, valea se largeste si drumul pe malul apei este chiar admirabil. Se coboara lejer inca aprox. 15 min., dupa care se iese in drumul forestier (ora 16.15) de pe valea Ialomitei, putin mai jos de cantonul Bratei si la 20 min. de podul de pe drumul asfaltat ce merge in sus la cariera Lespezi si in jos la taberele "Vanatorul", "Cerbu" si "Caprioara". Coboram cu ideea de aramane intr-una din tabere. Nu ne oprim la Vanatorul, mergem direct la 'Cerbu', unde ajungem la ora 17.50. Desi era intuneric, "doamna" Bratu nu vrea sa ne primeasca pe motiv ca " nu mai sunt locuri", desi nu aveam nevoie de loc ci numai de un hol unde sa intindem izoprenul pt. cateva ore. Coboram spre Caprioara , unde speram ca ne va primi domnul Pandele.pe drum suntem luati de un tractor cu remorca de pasageri, care ne duce pana in Moroieni, de unde aveam sanse de a ajunge cu o ocazie in Sinaia.
Dupa 1.5 h de facut cu mana masinilor, renuntam si mergem in barul "non-stop" cu 150 m mai jos.aici chelnerita draguta ne spune ca putem sta cat vrem. Luam o sticla cu vin fiert(20.000 lei), ne schimbam de hainele ude, "admiram " tiganii care jucau biliard in bar, ne uitam la TV putin. Nu reusesc sa adorm deloc; la 11.30 cump1aram a dua sticla de vin fiert;pe la 21/2 atmosfera devine incendiara, cu mese rupte, etc. Beau o cafea si la ora 5 hotaram ca nu se mai poate sta si incercam sa plecam, dar imi sunt luate manusile, cand vreau sa le recuperez betivul cu pricina arunca in mine cu o bila de biliard de care ma feresc in ultima clipa, recuperz manusile dar imi ia betele de schi, si pierdem cam 25 min. pana sa le pot recupera.
Eu si Vlad mergem spre Sinaia pe jos, iar Andreea si Mircea raman sa astepte autobuzul pt. Petrosita sau cel pt. Bucuresti. Dupa cum am aflat mai tarziu, ei nu au avut nici un fel de probleme pe drum.
Noi mergem cam 30 min., trecem de motel, de fermã si apoi suntem luati de primul camion care a trecut si care de altfel ne-a si dus pana in Sinaia in fata Garii fara sa vrea sa ne ia nici un ban. Suntem in gara la 6.10, iar la 6.27 avem tren pt. Ploiesti Sud.La ora 8.00 ajung acasa si fac o baie fierbinte.
Autorul acestor pagini, Radu Cernea, poate fi contactat pe adresa
de e-mail : r_cernea@yahoo.com.
Puteti
vizita aceste pagini la una din adresele
http://munte.20m.com
sau
http://raducernea.20m.com
Orice copiere a acestei pagini este permisã doar în condittiile
obtinerii prealabile a acordului autorului, ca si a pãstrãrii
integritãtii continutului, inclusiv a acestui post scriptum.