Morar

	Sign In Sign-Up

Bucegi, 19-20 iunie 1999

Sâmbătă.

Prima zi de vacanţă trebuie celebrată aşa cum se cuvine unei vacanţe fără restanţe, deci ... Bucegi. Cu cine? Cu cine ma voi intilni in gara de sud, de unde urmează să plec cu personalul de 6.00 Pl.Sud -- Predeal. Şi intr-adevăr mă întălnesc cu Iulică şi câţiva tipi de liceu. Până la Pl. Vest trenul face 30-40 min. !!! De aici se urcă o gaşcă mare (SIAM). Băieţii au examenul de final pt. SIAM deci au o iesire in natură (normal...Bucegi). Şeful grupului, Alin Cristescu e ajutat de Soso şi Poni.

După consultări cu băieţii hotărăsc să urc cu ei la Omu, eventual pe V. Morarului sau pe Creasta Morarului (ambele 1A).

Ajungem în Buşteni la 8.40, deci cu 1h întârziere. Decid ca până la urmă să urc cu o parte din ei pe Creasta Morarului, plecând din V. Cerbului.

La 10.00 incep sa urc pe V. Cerbului. Imediat ce ies din padure, in poiana de unde pleaca V. Urzicii, mă aşteaptă o capră neagră care se piteşte apoi in haţiş înspre Moraru, iar la puţin timp de la iesirea din padure urc spre Creasta Morarului, plecind din V. Cerbului de la locul unde poteca ajunge la nivelul apei, după ce traversasem intrarea in V. Urzicii si trecusem de un mic bolovan peste care trece poteca marcată de pe V. Cerbului. Am urcat in peretele sudic al Morarului pe o mica şistoacă, în căţărare liberă, imediat după ce se trece de un brâu marcat cu săgeţi roşii, probabil Brâul mare. După escaladă ma asteaptă o panta accentuata care trebuie urcata pe feţele de iarbă. După această pantă abruptă se vede Coştila, apoi panta se mai indulceşte şi aici tind să mă odihnesc puţin, dar de sus pică pietre aruncate de o turmă de oi, din fericire fără câine. Ciobanul imi spune ca brâul peste care am trecut este brâul v. Cerbului, ceea ce nu apare in carte lui Kargel. In fine după ce trece turma de oi mă pot odihni cât îmi permite timpul, mai ales ca la sud se deruleaza peretele nordic al Coştilei, dominat de releu, care de aici se vede superb, imaginea de ansamblu fiind magnifică. Nu reusesc sa identific văile, dar în schimb se vede destul de clar brâul mare al Coştilei si alte citeva brâne care înconjoară Coştila.

Dupa o scurta odihna urc in saua care separa un colt proeminent de stincile de pe Creasta Morarului, mai jos se vad Alin şi Soso, care merg pe Briul Mare . Aici vad alte capre negre si pentru prima data aud celebrul fluierat al caprelor negre, un fluierat a de om , atunci cind acestea simt primejdia.Ii fac cu mina lui Alin , mult mai jos, pe briul acelor sau pe briul de mijloc, admir peisajul, ma urc pe stinca proeminenta, consult cartea lui W.Kargel, nu reusesc sa identific mare lucru in afara de Acele Morarului care se vad de aici in toata splendoarea lor. Urc spre ace putin in dreapta (spre est) si in foarte scurt timp ajung la un brâu care urmat tot spre est (dreapta) ma scoate in strunga Acului Crucii (Degetul Prelungit) care chiar nu se poate confunda căci are pe el o cruce metalica din 193.. . Este 12.45 si nu mă mai grăbesc deloc, deşi nu stiu cit voi mai avea de mers exact.

De aici se vede in jos Râpa Crucii, pe care nu are rost să cobor, inspre vest Acul de Sus , care se escladează relativ uşor, ceea ce am şi facut. Sus un alt popas, fotografii, o privire catre V. Morarului, alta catre V: Cerbului şi coştila, si din nou la drum. De aici traseul nu mai prezinta nici un fel de dificultăţi, nici de orientare, nici de alt gen. Aşa că după coborârea de pe Acul de Sus continui linia crestei, care devine din ce in ce mai domoală, semănând tot mai mult cu creasta Munţilor Baiului.

In jos spre Nord pe V. Morarului se vad inca petice de zăpadă.

La ora 13.30 maninc si plec mai departe spre Omu, unde ajung la 13.56. Din Buşteni pina aici am facut 5 h . Aici ajunsesera de 10 min. Poni si grupul care a urcat pe V. Cerbului.

La 14.30 vremea se strică brusc, o grindina fara ploaie albeste totul in 5 min., ma gindesc ca Alin si Soso trebui esa fi terminat acele totusi. Altfel, n-aş vrea să fiu în locul lor. Mai aştept să se mai îmbunătăţească vremea ca sa pot coborî. La 15.00 sosesc şi alin cu Soso, bătuţi de grindină.

Alin îşi face griji pentru celelalte grupuri. Curind sosesc cei de pe Jepi. Se pare că cei de pe V. Morarului sunt mult în urmă.

La 16 vremea este inca destul de urită. Aş vrea să cobor pe V. Alba sau pe V. Morarului.

Varianta cu Alba Pica de la sine din cauza slabei vizibilităţi, precum şi a faptului că nu cunosc intrarea in Vale de pe Platou.

Decid sa cobor pe V.Morarului, beau un ceai (3000) si il iau pe poni sa-mi arate intrarea in Valea Morarului. Exact la buza vaii un tip in pelerina ma roaga sa ma uit daca vad 2 tineri care ramasesera in urma pe vale, pe unde ei (4 din Târgovişte urcaseră cu Şerban şi inca 6 ploieşteni) Ma mira , căci Şerban a spus că i-a scos pe toti de pe vale, inclusiv 2 din Târgovişte.

În fine îi promit că dacă îi găsesc îi ajut, si la 16.17 pornesc să cobor , destul de repede, caci vreau sa ajung in Busteni la timp pentru a amai prinde un tren spre casă. Nu se poate coborî f. repede din cauza grindinei care acoperea totul.

Dupa o jumătate de oră, la 16. 45, dupa prima săritoare, îl aud pe unul din cei doi, dar nu îl văd (ma derutează şi ecoul şi nu-mi dau seama daca este in peretele din stânga sau in dreapta).Curind realizez ca e in peretele Bucşoiului. Mai jos vad niste haine , dar nu-mi dau seama despre ce este vorba pina nu il intreb şi îmi răspune ca este fata, şi că bănuieşte că a murit. Îi promi ca voi chema ajutoarte. Urc imediat la Statia meteo de la Omu, la jumatatea drumului las rucsacul, strig de jos din caldarea glaciara după ajutoare, vad pe cineva care apare in buza vaii, vorbesc cu ei si le spun ca i-am gasit pe cei doi. În statia meteo explic lui nea George ce s-a intimplat. Acesta anunta prin statie Salvamontul, Seqi (ex. Salvamont Fagaraş) si Catalin (prietenul celui cazut) coboara dupa indicaţiile mele la cei picaţi, cu ceai, ţuică şi pături.

La 18.25 se pare ca au plecat echipele Salvamint din Buşteni.

Cei de la statia Meteo nu au ce face pentru a-i ajuta !!?

La 19.00 cobor şi eu cu Catalin, Alin,Soso si Şerban, cu ceaiuri şi paturi pentru accidentati. Catalin , care urcase din nou spesese ca fata traieste si imi fac sperante ca se va putea salva.

Alin, Soso şi Şerban ajung cu 3 min. inainte de mine , (care-l ajut pe Catalin sa treaca de săritoare), trag fata de pe zapada pe iarba. Cind ajung si eu linga fata vad ca era plina de sânge şi gemea , dar incă trăia.

Seqi e deja sus, dupa ce a stat 2 h cu fata.

Nu pot sta prea mult cu fata, sia asa nu aveam cu ce o ajuta, aşa că urc să văd ce face băiatul. Acesta este perfect conştient , mă intreabă dacă fata mai trăieşte, îi spun că da şi ca va scăpa, dar ştiu că e foarte grav. Aflu că este soţia. Îmi arată de unde au picat, el cam 40 m. ea cam 120-150 m. Nu-mi vine a crede că au picat de unde îmi arătase el, si anume de pe hornul din dreapta săritorii.

Fata moare dupa scurt timp, iar Daniel ma intreaba mereu cum este ea. Il incurajez dar banuiesc ca fata a murit, ceea ce nu vreau totuşi să cred. Salvamontul soseste de sus (sunt cei de la slvamont Sinaia) la 21.20.

Andrei si celalalt tip de la salvamont se duc întâi la fată, apoi urcă repede la Dan.

Il intreaba daca stie cum il cheama, unde este, ce a patit...le raspunde fiind perfect lucid.

La rindul lui intreaba de mai multe ori cum este fata, dar raspunsul e sec si vine ca o lovitura: a murit !!!

Diagnosticul pus lui Dan , la o prima vedere: nici o fractura, contuzii la umăr şi la picior, genunchi. I se dau primele ingrijiri, iod pe rani, imobilizare, etc.

Ii ajut cu ce pot, dar la 21.30 plecam spre Omu, lasind pe Daniel cu care stătusem pina atunci, in grija băieţilor de la Salvamont Sinaia.

La 22.10 sunt din nou în staţia meteo de pe vf. Omu, aici se aflase de 2,3 min. de moartea fetei si toata lumea este şocată. Ce a urmat este de la sine înţeles...reusesc sa maninc ceva si beau din nou multe ceaiuri.

Stam putin de vorbă, maninc pâine facuta de George la cea mai mare altitudine din România (2505 m.) in cuptorul din statia meteo.

La 0.30 (sau 23.30 ?) George, meteorologul, aude, cind a iesit sa citească datele, strigae de jos, din caldarea glaciara de pe V. Morarului.

Peste inca 15-20 min. realizează că cel care il strigă este Micky Vintilă , şeful formaţiei Salvamont Buşteni.

Acesta cere ajutor in a-l urca pe accidentat pe ultima portiune a caldarii glaciare, panta cea mai abruptă.

Dar nu coboara decât Sequi, eu sunt frint de oboseală şi George trebuie să transmită din ora in ora.

Aşa că nu mai am ce face şi ma culc in pantalonii scurti cu care umblasem toata ziua, pe o saltea intinsa pe jos in camera de deasupra bucătăriei.

Duminică, 20 iunie

Ma reyesc la 6.07 dimineata dupa 5 ore de somn, cobor în bucatarie, aici sunt toti baieţii de la Salvamont, Daniel ...in curind coboara si Catalin cu Cristina.

Spre Creasta morarului, foarte aproape, la 20 m. de statia meteo se vad 3 capre negre care nu se tem de oamenii care incep sa misune pe-afara. Incerc sa le fotografiez, dar este ceata, deşi atmosfera pare mai degraba senina, mai ales inspre padina, dar si inspre Bucşoiu şi Bran.

In curind acestia il leaga pe Dan pe targa, invelit in paturi si in folia aluminizata şi il transporta asa pina la salvarea care astepta la Ceardac.

Maninc din nou ce mi se da, vreau sa cobor cu Seqi in bran pe Clincea, dar vremea se strica iar si acesta se razgindeste, asa ca nu stiu ce sa fac; de la ora 8.00 pina la 11.00 astept sa se mai imbunatateasca vremea, dar degeaba, incepe chiar sa ploua.

La 11.00 ploaia se mai domoleste si fiindca aproape s-a oprit incep sa cobor pe V. Cerbului, ma grabesc caci nu-mi place deloc sa ma ploua, nu am nici pelerina la mine....

Dupa 30-40 min ii prind din urma pe Catalin şi Cristina, care plecasera din Omu cu 15 min. inaintea mea. Ploaia s-a oprit si cerul s-a mai inseninat, asa ca ma simt mai bine...incercam sa identificam vaile din peretele Costila , nu prea reusim, nu vad de jos nici şiştoaca pe care am urcat din Briul mare al morarului.

La 13.20 suntem pe munticelu, coborim la caminul alpin pe unde urcasem cu o zi inainte.

Nimic nu poate diminua remuscarile celor doi tirgovisteni, încerc sa-i consolez, dar nu prea reusesc.

Dupa un Tuborg baut in barul Valea alba din Busteni, am tren la 16.30.

In gara busteni ma intilnesc cu un tip (i-am uitat numele) cu prietena (Catalina), care au coborit cu telecabina si mi-au spus ca peste tot pe platou se aflase de evenimentele din seara precedenta.

Intra-adevar si ziarele de Luni au publicat o scurta stire in care se anunta tragicul eveniment. Nu am vazut imaginile filmate de PRO TV, cu scoaterea cadavrului fetei, dar nu mai era nevoie.

Asa a inceput vacanta de vara 99 !!!

Autorul acestor pagini, Radu Cernea, poate fi contactat pe adresa de e-mail : r_cernea@yahoo.com.
Puteti vizita aceste pagini la una din adresele
http://munte.20m.com
sau, neactualizat: http://raducernea.20m.com
Orice copiere a acestei pagini este permisã doar în condittiile obtinerii prealabile a acordului autorului, ca si a pãstrãrii integritãtii continutului, inclusiv a acestui post scriptum.