Bucegi , 14 Octombrie 2001

	Sign In Sign-Up

Am stat cam mult în casă, au trecut mai bine de trei săptămâni de la ultima ieşire la munte, aşa că de data asta punem în practică o idee, care mocnea de mai mult timp: Cristian, Dragoş şi subsemnatul (Radu) am plecat cu bicicletele la munte. Cristian merge des şi bine (are şi echipament mai bun), eu merg mai rar, Dragoş nu mai fusese.

Eu m-am urcat în tren din Bucureşti, bicicleta am dus-o la vagonul de bagaje şi nu am întâmpinat nici un fel de probleme. Am anunţat că se vor mai urca două biciclete din Ploieşti, aşa că totul a decurs fără probleme din punctul asta de vedere. Tot din Ploieşti mi-am luat bagajele; cam greu rucsacul, dar aşa se întâmplă când laşi pe altcineva să-ţi facă bagajele.

Am imaginat un traseu flexibil, care ar fi trebuit să se poată scurta oricând dacă era nevoie. Aveam de gând să urcăm din Siania pe platou, apoi să mai hoinărim pe aici, cu coborârea pe unde se va putea, în funcţie de timp. Dacă nu ne rămânea timp, coboram pe unde am urcat, dar dacă timpul ne permitea am fi vrut să coborâm spre Peştera.

Am coborât în Sinaia pe la 10.15 după (de acum obişnuita) întârziere a acceleratului 1745. Oricum, pe la 10.30 plecăm din Sinaia, după o pauză de ajustare a echipamentului şi după încă o pauză necesară pentru a cumpăra ceva mâncare.

Drumul Sinaia - Cota 1400 a decurs fără probleme deosebite (decât oboseala s-a făcut simţită). Cristian a mers înainte şi ne-a sunat de la Cota 1400, spunându-ne că ne aşteaptă. Noi am urcat ceva mai greu, lipsa de antrenament spunându-şi cuvântul. Am ajuns la Hotelul Alpin în jurul orei 12 – 12.15. Aici Am stat destul de mult la taclale şi am pierdut cam mult timp, deşi ajunsesem în graficul de timp. Tot nu ne hotăram pe unde să mergem, ca să fie mai uşor. Dragoş a renunţat (lipsa de antrenament se face simţită probabil) şi s-a întors în Ploieşti.

Până la urmă respectăm planul de acasă, şi anume de a urca pe platou. De la Cota 1400 am plecat pe la 13.15. Am urcat la Cota 2000 (Mioriţa) cu telecabina. În felul acesta am economisit destul de mult timp şi am ajuns pe platou odihniţi.

De la Cota 2000, unde eram pe la 14.00 (după 25 de minute de stat la coadă la telecabină), am plecat, după o pauză pentru fotografii, spre cabana “Piatra Arsă”. Muntele Furnica (2103 m.), ce separă Mioriţa de Piatra Arsă, l-am urcat mai mult pe lângă bicicletă (eu). Dar Cristian a urcat aproape toată panta aceea abruptă pe bicicletă, datorită pinionului în plus, dar mai ales datorită experienţei şi antrenamentului. Aproape de vârf l-a oprit un soldat care pazea nu-ştiu-ce pe-acolo şi a trebuit să se dea jos de pe bicicletă. La coborârea pantei spre “Piatra Arsă” eu am reuşit să cobor doar jumătate din pantă. Aşadar a fost mai puţin haios pentru mine, care nu am putut să cobor din vârful dealului fără sa mă lovesc. M-am lovit de cadru de câteva ori, deoarece pentru un moment am scăpat bicicleta de sub control, dar fără consecinţe grave. Nişte frane V-Brake m-ar fi ajutat foarte mult acum, dar in lipsa lor mai cobor şi pe lângă bicicletă, uitându-mă după (mai bine zis admirând-ul pe) Cristi. Restul porţiunii până la Piatra Arsă este un drum aproape drept care se poate parcurge integral pe bicicletă fără mari probleme.

Nu mai aveam prea mult timp pentru plimbări pe platou, aşa că lăsăm pentru altă dată excursiile spre Babele şi Omu. În timp ce facem câteva fotografii ne gândim la un traseu de coborâre.

De la Piatra Arsa la Peştera am mers pe poteca turistică de pe Plaiu lui Păcală. Am coborât la început pe biciclete, pe drumul de maşină. Apoi am părăsit drumul forestier pentru a ne încadra pe poteca turistică ce coboară spre Peştera. Pe lângă biciclete am mai mers pe la jumătatea potecii. Ceea ce m-a deranjat a fost prezenţa pe potecă a făgaşurilor, datorită cărora nu am reuşit mereu să cobor pe bicicletă, deoarece pur şi simplu pe făgaş încăpeau roţile, dar nu şi pedalele (!). Cristi, care are frâne mai bune şi experinţă superioară merge primul. Astfel îmi este mai uşor să evit eventualele capcane. Aceste capcane sunt generate de mici porţiuni cu bolovani în mijlocul drumului sau anumite gropi care nu sunt prea uşor de evitat. De aceea, dacă se parcurge acest traseu este bine să se evite viteza excesivă, deşi uneori poteca este bună şi tentaţia vitezei este foarte mare. După ce intră în pădure poteca se pierde uneori din cauza copacilor căzuţi, care impun multe ocolişuri. Am coborât ultima porţiune cu bicicletele în spinare, printr-o zonă de pădure defrişată. Am pierdut poteca normală din cauza ocolişurilor şi nu ne-am mai întors, considerând coborârea posibilă şi pe unde eram noi. Posibilă a fost, dar nu şi uşoară.

Ajungem în jurul orei 17 la hotelul Peştera. Nu ne oprim aici, ci ne continuăm drumul spre Padina şi apoi spre Bolboci. De la Peştera va urma un drum de 26 de km. până în Sinaia. Pe drum am depăşit două Dacii, care ne-au ajuns la lacul Bolboci.

Coborârea de la Peştera la Bolboci este un excelent traseu de iniţiere. Drumul forestier nu pune mari probleme, dar pe el se poate învăţa cel mai bine cum să controlăm bicicleta, mai ales la coborâre. La Bolboci am ajuns în jurul orei 17.45.

De la cabana Bolboci a urmat partea cea mai grea a traseului, urcarea pe M. Dichiu, spre M. Păduchiosu. Încercam să mergem repede, pentru a prinde trenul de 20.30 din Sinaia. După câţiva kilometri eu m-am mai dat şi jos, deşi ne cam grăbeam. Alternam perioadele de mers pe bicicletă cu cele de mers pe lângă bicicletă. Tot drumul se poate urca pe bicicletă, dar la mine oboseala începea să-şi spună cuvântul. Ultima porţiune am urcat-o pe bicicletă, deoarece ştiam că din şaua Dichiului urmează o coborâre continuă până în Sinaia, unde mă voi odihni suficient. Într-adevăr, în scurt timp ajungem în şaua Dichiu (1600 m.), la răscrucea cu drumul ce vine direct de la Piatra Arsă, peste muntele Vânturiş. De aici începe coborârea. Coborând pe drumul pietruit am depăşit un Cielo, deşi nu recomand această manevră. Noi ne grăbeam şi mergeam mult mai repede decât el. Pe la cabana “Cuibu Dorului” se cam întunecase, aşa că foloseam ca reper flash-ul din spate al bicicletei lui Cristi.

Apoi coborârea în Sinaia, noaptea, fantastică, cu viteză mare, pe şoseaua asfaltată, a fost o fericire căci am putut în sfârşit să mă aşez în şa, după ce destul coborâsem pe macadam şi drum forestier, până începuseră să-mi tremure picioarele. La coborâre a contat foarte mult furca telescopică a lui Cristian, deoarece a preluat mult din şocurile generate de pietrele de pe drumul forestier. Eu am resimţit aceste şocuri în coate, deşi nu am ţinut ghidonul bicicletei foarte strâns.

Am ajuns în gara din Sinaia la 20.05, după aproape 10 ore de când plecasem. A fost un drum obositor, dar deosebit de frumos, în care am văzut o mare parte din Bucegi.

Din Sinaia am luat rapidul spre Ploieşti. Am luat bilete, am cumpărat gogoşi de la chioşcul de lângă gară şi apoi am urcat bicicletele la bagaje, fără probleme.

A fost o tură frumoasă, în care am admirat natura îmbracată în culorile splendide ale toamnei, ne-am încărcat de energie pozitivă şi am mai căpătat şi ceva experienţă într-ale MTB-ului.

Echipamentul folosit: Cristian, care s-a descurcat cel mai bine are o bicicletă de la Magellan, cadru din aluminiu, frâne V-Brake, schimbatoare STX, 3 foi, 8 pinioane, suspensii pe furcă, care se pare că îl ajută destul de mult, datorită faptului că roata din faţă stă mult mai mult pe drum şi se diminiuează astfel riscul unor căzături. Datorită cadrului din aluminiu este o bicicletă deosebit de uşoară.

Eu am o bicicletă “la mâna a doua”, cu un cadru Scott din Cr-Mo, furcă Montana, şa Scott, în rest linie completă Shimano Exage LX 500, 3 foi, 7 pinioane. Fără suspensii.

Dragoş, o bicicletă cumpărată de curând din magazin, cadru Uno, destul de greu, schimbatoare Shimano SIS, 3 foi, 6 pinioane.

Fără nici un fel de exagerare, diferenţa între numărul de pinioane chiar contează;există pante pe care eu sau Dragoş nu le-am putut urca din această cauză. Asta înseamna dat jos de pe bicicletă, luat bicla “de coarne”, urcat din nou pe bicicletă, într-un cuvânt (sau două) timp pierdut.

Autorul acestor pagini, Radu Cernea, poate fi contactat pe adresa de e-mail : r_cernea@yahoo.com.

Puteţi vizita aceste pagini adresa http://munte.20m.com