|
|
Hai sa spun cum a fost la munte
Cum sa fie, sāmbata am
īnceput sa urc la ora 16.00 L . Asta pentru ca am avut tren la 9.55 de la Vichy
la Clermont-Ferrand, unde am ajuns la 11, am asteptat 2,5 h alt tren (aveam
unul in 10 minute dar n-am stiut de el ca nu era nimeni la informatii si cand a
venit cineva tocmai plecase trenul). Asa ca am ajuns pe la 14.30 la Mont Dore,
m-am invartit putin, am asteptat 20 minute o naveta gratuita care sa ma duca
din satul ala la statiunea efectiva (de fapt mai corect ar fi din statiune la
baza partiilor de schi, unde sunt cateva cladiri).
Apoi am vorbit cu baietii de
la Salvamont sa intreb care e riscul de avalansa, asa ca am inceput sa urc la
16. Zapada mica, dar destul de buna, destul de tare, ok. Mi-am pus plasticii
langa monumentul comemorativ in onoarea unor francezi care au fost omorati de
niste legionari prin 1940 (sau cam asa ceva). E o vale pe care am urcat (nu ca
gandi la vaile de abrupt din Buceegi, era ceva lejer), la un moment dat m-am
plictisit si "am luat-o de'anboulea" pe versant, cautand ceva mai
tehnic. Am vazut ca unii coboru din creasta pe acolo, deci nu imi faceam
probleme, trebuie ca eu sa pot urca. A fost OK, pana cu 10 metri īnainte de a
iesi īn creasta, cānd zapada era atāt de tare incāt nu mai puteam face trepte
cu plasticii. Asa ca am stat 20 de minute ca sa imi pun coltarii cu care
am urcat 5 metri (asta e, n-am vrut sa risc, ca picam, era si destul de
vertical). Daca aveam pioletul cred ca puteam sa urc lejer fara coltari, si
acea portiune ; dar e mai bine sa fii prudent.
Am mers pe creasta lejer,
frumos, se vedea totul in vale . Eu eram undeva la 1600 m. Aproape toata lumea
coborāse, asa ca am avut parte si de liniste.
Īncepea deja sa se intunece, asa ca m-am grabit putin, ca voiam sa fac un
bivuac in zapada ( ;) )
Din pacate am constatat ca nu era zapada suficienta pentru bivuac. (pt a sapa un tunel). Si nici eu nu prea mai aveam
chef de asa ceva, ca fara piolet sau lopata e greu. Īn plus as fi pierdut
destul de mult timp, ca zapada era tare.
Am urcat pe varf (Puy de
Sancy) la lumina lunii, frumos, vantul incepea sa bata, dar nu prea tare, eram
singur bineinteles. Din pacate am folosit eu frontala ca sa citesc tabla de
orientare de pe varf ; dar tot nu am vazut mare lucru. M-am consolat cu
gāndul ca voi vedea totul mult mai frumos a doua zi de dimineata.
Apoi am coborat la o statie de
telecabina, unde vedem lumina, desi baietii de la salvamont imi spusesera ca nu
e nimenia acolo. Īntr-adevar nu era nimeni, asa ca am inceput sa caut un loc
bun de pus izoprenul si sacul de dormit (= un loc ferit de vānt).
Pana la urma am gasit o camera
cu usa descuiata unde era cald, era de fapt camera
"salvamontistilor". De fapt aia pt partiile de schi. Era un rucsac pe
pat, am intrat, nu era nimeni, asa ca am decis sa stau pana la ora 21 si daca
nu vine nimeni sa dorm acolo. Pat, calorifer electric dat la maxim (nu de catre
mine), lumina, pe care n-am aprins-o, ca sa nu creada cei din vale ca e cineva
in primejdie. Asa ca pana la urma am dormit acolo.
Noaptea,
vant puternic, dar era frumos, ca din camera mea puteam vedea varful in lumina
lunii.
Ciudat era ca vantul trāntea usa de
tabla de la intrare, asa ca mereau ma trezeam crezand ca au venit baietii de la
salvamont. Pe la 6 dimineata se vedea frumos varful si eu inca ma mai gandeam
ce sa fac a doua zi. Dar la 8 era o ceata de nu vedeai la 10 metri, asa ca am
iesit repede, īn putin timp a urcat si prima telecabina cu primii salvamontisti.
care de fapt au verificat toate partiile, au declarat unele inchise, altele ok.
Abia dupa vreo 20 de minute au urcat primii schiori
Eu am plecat la 10, dupa ce am asteptat in zadar sa se ridice ceatza. Am urcat
iar pe varf, unde era un varf de ma dadea jos.
Am coborat in directia opusa, apoi am reusit sa merg pe creasta (tot in
directia opusa) cu mari eforturi, ca ma trantea la pamant vantul. Nici nu
vedeam nimic, era ca la balmuc. Chiar de cateva ori m-a trantit, desi aveam
betele de schi. Pana la urma am ajuns la un loc unde cand ma ridicam de jos ma
trantea vantul la loc :)
Asa ca am stat iar 20 de minute sa imi pun coltarii, de data asta nu era zapada
tare sau gheatza ci doar vant si ceatza. Asa ca am decis sa cobor cat mai
repede spre statiune. Chiar in locul unde traseul ales de mine initial (pe
creasta se despartea de cel care cobora spre "Mont Dore" am intalnit
pe un tip si 3 tipe, care veneau in directie inversa spre varf.)
Coobrand spre statiune, m-am oprit sa imi schimb manusile, ude de la un fel de
chiciura care ma batea in fata, si sa imi pun si cagula (din aceleasi motive de
chiciura care ma biciuia peste nas de abia mai respiram). De notat ca am pus
masca peste gluga, ca altfel nu-mi statea gluga pe cap :). Cand am scos
celelalte manusi, mi-a zburat izoprenul din rucsac, si dus a fost :((
Coobrand, i-am intalnit iar pe astia, car bineinteles ca nu au ajuns la varf,
am cboorat cu ei si am venit cu ei la Clermont-Fd, de unde am luat trenul spre
casa.
Cam asta a fost tot. Vremea caineasca, dar un pic de miscare nu strica.
Apoi mi-a parut rau ca nu am coborat pe creasta, dar ajungeam la o sosea pe
care nu circulau masini, ca nustiuce pas era inchis. si trebuia sa merg vreo
5-6 km pe soseaua aia. Plus ca pe creasta faceam un metru in 20 de secunde (din
cauza vantului care ma plimba de colo-colo).
Asa ca se poate obtine o declansare de adrenalina si pe "dealuri" de
1885 (īnaltimea maxima, care e si maxima din Masivul Central Francez).